Istoric
File de istorie
Data de 5 noiembrie 1928 are o însemnătate aparte în cultura brașoveană: atunci și-a început activitatea conservatorul Astra, sub direcțiunea marelui compozitor, dirijor, pianist și pedagog Paul Richter și sub conducerea unei Eforii avându-l ca președinte pe Tiberiu Brediceanu, cel care va prezida și Comitetul de direcție. Școala Populară de Arte și Meserii Tiberiu Brediceanu, moștenitoare a tradițiilor Conservatorului Astra, este onorată să poarte numele acestei personalități. Înfințarea Conservatorului a venit să îmbogățească viața culturală a vechiului burg, marcată, printre altele, de înfințarea Reuniunii de Gimnastică și Cântări (1868), condusă de Gheorghe Dima și, după un deceniu, a Filarmonicii, care, în anul următor, susține la București un concert la care a asistat marele Johannes Brahms. De altfel, ideea înfințării unui Conservator pornește din cadrul Reuniunii de Cântări Gheorghe Dima, scopul find „ca după pilda altor orașe de provincie, ca Timișoara, Târgu Mureș, Satu Mare etc. să întemeiem în Brașov, în acest centru cu veche tradiție muzicală, o școală de muzică în care elevii, fără deosebire de naționalitate și confesiune, să se împărtășească de o instrucție muzicală ieftină și sistematică, adecă: întocmai exact după normele și programul în vigoare la conservatoarele de muzică de stat”.
Un aport esențial la geneza Conservatorului brașovean l-a avut Asociațiunea Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român –ASTRA. Însă rolul primordial în înfințarea acestei instituții de educație și
cultură i-a aparținut lui Tiberiu Brediceanu, care a luptat pentru a aduna cei mai buni profesori şi pentru a asigura
fondurile necesare funcţionării.
Astfel, în Raportul de activitate 1928-1929 al Comitetului Despărțământului Județean Brașov al Astrei se
menționează Adresa Reuniunii de Cântări Gheorghe Dima, semnată de dr. Tiberiu Brediceanu, dr. Ioan Hozan și Leo Blum, prin care se promovează ideea înfințării unui Conservator de muzică, solicitându-se pentru aceasta etajul Cinematografului Astra (imobilul fusese preluat de Asociațiune în anul 1926 și inaugurat, după ample reparații, la 1 Decembrie1927). Comitetul agreează, în ședința din 19 iulie 2018, înfințarea Conservatorului și decide punerea la dispoziție, cu titlu gratuit, a spațiului solicitat. La ședința din 13 septembrie, același an, se stabilește, între altele, că instituția va purta numele Conservatorul de muzică ASTRA Brașov, că va primi ca bursieri 10 elevi români, recomandați de Comitetul Astrei și că își va da concursul, gratuit, la toate acțiunile culturale și artistice ale Astrei Brașov. Aceste puncte sunt aprobate în ședința Adunării generale extraordinare a Despărțământului județean Astra Brașov, din 30 septembrie 1928.Conducerea Conservatorului a fost încredin-
țată unei Eforii conduse de dr. Tiberiu Brediceanu și avându-i ca membri pe dr. George Baiulescu, dr. Sterie Stinghe, dr. Ioan Hozan, dr. Ioan Laticu, Leo Blum, Nicolae Orghidan,Emil Geles, Ioan Manoilescu, Alexandru Suru și Constantin Moga. Comitetul de Direcție îi cuprindea pe dr. Tiberiu Brediceanu -președinte, dr. Paul Hozan
și Paul Richter – membri și Leo Blum – secretar general.
Deschiderea cursurilor a fost anunțată de dr. Tiberiu Brediceanu: „În data de 5 noiembrie 1928, Conservatorul și-a început activitatea cu 230 de elevi – majoritatea români, și cu 14 profesori. Conservatorul se susține deocamdată din fondul de spectacole primit de la Primărie și din taxele elevilor. Inaugurarea se va face prin ianuarie sau februarie când va f posibilă și o producție a elementelor Conservatorului” (din procesul-verbal al ședinței Comitetului Despărțământului Județean Astra Brașov)
PRIMII PROFESORI
Cei 14 profesori cu care a pornit la drum Conservatorul Astra au fost:
Paul Richter – director/ teorie, armonie, contrapunct,
fugă, compoziție; Leo Blum – teorie, compoziție;
Imanuel Bernfeld – pian; Victor Bickerich – pian;
August Moldrick – violoncel;
Constantin Bobescu – vioară; Ilona Weiss – pian;
Wilhelm Teutsch – vioară; Walter Schlandt – pian;
Veturia Mureșianu – pian; Elena Dima – pian;
Mihail Munteanu – canto; Samuel Biemel – vioară;
Hedwig Baumann – pian.
Din al doilea an al existenței sale, direcțiunea Conservatorului a fost preluată de Constantin Bobescu, care va ocupa funcția până în 1935.
Primul concert al Orchestrei simfonice a Conservatorului are loc în 7 aprilie 1930, în sala Teatrului Astra, sub bagheta lui Constantin Bobescu, primind atât aprecierea oamenilor de cultură brașoveni, cât și pe aceea a publicului obișnuit.
La 1 Decembrie 1932, Despărțământul Astra Brașov organizează un mare concert dedicat aniversării Unirii Ardealului cu Patria-Mamă. Din program: uvertura la Seara Mare, de Tiberiu Brediceanu, uvertura la Freischutz, de C. M. von Weber, cântece de Dima și Brediceanu, partea orchestrală find susținută de capela orășenească, complectată cu profesorii și elevii Conservatorului Astra. Încă de la început, Conservatorul Astra s-a confruntat cu difcultăți materiale, dovadă adresa din 12 decembrie 1928 către Ministerul Cultelor și Artelor, prin care se solicita o subvenție pentru anul școlar 1929-1930, când fnanțarea nu mai era asigurată. În primul an al existenței sale, Conservatorul a dispus de fonduri provenite din taxe școlare, din fondul pentru spectacole al Primăriei Brașov și a benefciat de ajutorul Astrei, constând în folosirea gratuită a spațiului și acoperirea cheltuielilor cu încălzirea și iluminatul. Răspunsul Ministerului a sosit după aproximativ nouă luni, în septembrie 1929, comunicând că s-a aprobat o subvenție de 100.000 de lei din suma de 600.000 solicitată. Și în anii următori, președintele Eforiei Conservatorului Tiberiu Brediceanu, a adus în atenția conducerii Despărțământului Județean al Astrei problema sprijinirii fnanciare a Conservatorului. De altfel, sumele obținute din această sursă, în funcție de disponibilitățile Despărțământului, au fost singurele care au venit cu oarecare regularitate. Un moment greu a fost cel din toamna anului 1931, când Primăria Brașov a refuzat virarea către Conservator a subvenției, deși aceasta fgura în bugetul aprobat, precum și înscrierea în bugetul următor a subvenției. Ca urmare, Conservatorul s-a văzut obligat să reducă salariile profesorilor, salvându-se cu ajutorul Astrei. În acei ani ai marii crize economice, activitatea Conservatorului a continuat cu mari sacrifcii, profesorii nefind plătiți cu lunile, iar mulți elevi solicitând amânarea plății taxelor școlare sau scutirea de la acestea, din cauza sărăciei. Demne de amintit sunt eforturile susținute ale dr. Tiberiu Brediceanu, concretizate în memorii, rapoarte, apeluri pentru a obține banii necesari funcționării acestui așezământ cultural. „A dărâma, a desfința o instituție culturală și artistică așa cum este Conservatorul Astra nu e lucru mare, e lucru ușor. Dar ne întrebăm: ce punem în loc?”, scria el într-un memoriu din 4 septembrie 1935. Într-un ultim apel, făcut în ședința din 9 februarie 1940 a Despărțământului Astra Brașov, Tiberiu Brediceanu descria astfel situația fnanciară a Conservatorului: „În prezent, nu avem decât 5.000 de lei lunar de la Primărie. Din cauza aceasta, profesorii Conservatorului de mulți ani nu benefciază de alte venite decât din taxele pe care le încasează de la elevi. Unii ne-au părăsit. Suma de 5.000 de lei lunar abia ne ajunge pentru combustibil, lumină, tipărituri, ținerea în bună regulă a instrumentelor, plata unui contabil casier și a unui om de serviciu. În astfel de împrejurări, soarta Conservatorului a devenit cât se poate de critică și vă fac cunoscut că, în cazul în care nu i se vine în ajutor, așa pe cum după activitatea sa merită, va trebui să-și închidă porțile, spre cea mai mare pagubă a educației muzicale a populației din acest oraș”.
La începutul anului școlar 1943-1944, un demers către Ministerul Muncii se concretizează prin colaborarea cu Inspectoratul Muncă și Lumină Brașov. Titulatura devine Conservatorul de muzică și artă dramatică Astra- Muncă și Lumină, conducerea este în continuare asigurată de o Eforie, compusă din: dr. Tiberiu Brediceanu – președinte, dr. Sever Pop (viceprimar al Brașovului) – vicepreședinte, dr. Ioan Hozan și comandor av. rez.
Alexandru Vodă – membri. La finele anului 1943, Conservatorul înaintează Despărțământului Astra cererea de a fi considerat ca secție a Asociațiunii, dar cu independență administrativă și financiară, Eforia coptând și un reprezentant al Despărțământului. Tot atunci, director al Conservatorului este numit August Moldrick. Cu toate acestea, existența Conservatorului este deosebit de grea, iar noul director face demersuri pe lângă Administrația Financiară, pentru ca această instituție să ia în considerare că salariile profesorilor sunt extrem de mici și sunt plătite doar în lunile în care țin cursuri (septembrie-mai).
În anul școlar 1944-1945, se revine la forma inițială de organizare a Conservatorului, din cauză că organizația Muncă și Lumină nu a mai prelungit colaborarea. După război, în toamna anului 1945, Comisia locală a Sindicatelor Unite decide înființarea Conservatorului de muzică, artă dramatică și coregrafie al Sindicatelor Unite, sub conducerea lui Ion Brătescu. Cursurile au început cu 165 de elevi, însă în condiții foarte grele, într-un local impropriu, fără uși și ferestre și fără a dispune de instrumentele necesare. Elevii erau, însă, tentați cu taxele mai mici, iar unii dintre profesorii Conservatorului Astra au plecat spre noul Conservator. Ultima apariție publică a Conservatorului Astra a fost producția de final de an școlar, în 8 iunie 1947. Nu a însemnat, însă, sfârșitul. Înaltele sale valențe educative, tradiția, spiritul Astrei vor fi continuate de Școala Populară de Artă și apoi de Școala de Arte și Meserii „Tiberiu Brediceanu”.
(Mulțumiri d-nei prof. Ileana Matei, a cărei schiță monografcă despre Conservatorul Astra a constituit una dintre sursele documentării)